NATO și lupta pentru banii europenilor

În urmă cu aproape doi ani, Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene și fost premier al Italiei, prezenta un raport pentru relansarea economiei europene. Totul pleca de la subsidii uriașe, campioni industriali europeni, reguli mai laxe, alături de facilitarea deciziilor UE prin eliminarea regulii unanimității. Multe din propunerile lui Draghi stăteau în sertarele Comisiei Europene de ani de zile, însă interesele naționale au prevalat.

Repornirea UE prin industria militară

Războiul din Ucraina, spectrul unui ”divorț” transatlantic de SUA și ostilitatea administrației Trump au reînviat Raportul Draghi. Din această perspectiva, Summitul NATO de la Ankara pare mai mult un summit conflictual între SUA și UE. Ankara poate fi unul dintre momentele în care, sub presiunea războiului din Ucraina, a dronelor care cad în țările UE, sub presiunea unui potențial război direct cu Rusia, UE va centraliza mai multă putere.

”Trebuie să înțelegem și să mergem la summitul NATO cu ideea că avem nevoie de mai multă Europa pentru a putea rămâne transatlantici”, spunea președintele finlandez Alexander Stubb, citat de Financial Times. Însă, în lumina luptei pentru banii europenilor, se poate spune și că este nevoie de mai multe amenințări și de război pentru ca proiectul european să nu se destrame,  pentru ca niște campioni industriali să prospere și, potențial, să restarteze economia Europei printr-un capitalism de stat bazat pe industria militară.

Industria de apărare, noul motor de creștere al Europei

În urmă cu doi ani, Mario Draghi propunea investiții anuale de circa 800 de miliarde de euro pentru o perioada de cel puțin zece ani, până în 2035. Ulterior, Draghi a apreciat că suma ar trebui să fie mai mare. Regulile concurenței ar trebui îndulcite, pentru a permite apariția unor mari companii europene care să concureze cu cele din SUA și China. Europa ar trebui să finalizeze uniunea piețelor de capital și uniunea bancară. Guvernele statelor membre au ridicat din sprâncene citind acest raport, pentru că subsidiile solicitate erau prea mari – cel puțin cate un program Next Generation EU (PNRR) în fiecare an.

O alta analogie: fondul NGEU, in valoare de 750 de miliarde de euro, a fost imparttit pe sase ani. În doar cinci ani, cheltuielile de apărare ale statelor UE au crescut de la circa 198 miliarde de euro în 2020 la aproximativ 381 miliarde de euro în 2025, o creștere de peste 180 de miliarde de euro. Cea mai mare schimbare este în investițiile militare: de la 44 miliarde de euro în 2020 la aproape 130 miliarde de euro în 2025. Raportul Draghi avea o soluție – industria militară ca element de restartare a creșterii economice europene. Iar războiul pare să fie noua pandemie.

Noua Europă cu mai multe viteze

După doi ani, în UE se observă apariția mai multor blocuri. Cele mai puternice șase economii din UE (Germania, Franța, Spania, Italia, Polonia, Olanda) lucrează pentru unificarea piețelor financiare. Suedia, Polonia și țările baltice – țările apropiate de Rusia – își întăresc parteneriatele de securitate și apărare, Germania și fosta membra UE Marea Britanie își întăresc alianța de securitate și, împreună cu Franța (grupul E3) încep să ia decizii majore de politică externă și apărare, aplicate apoi în cadrul UE, prin cooptarea Italiei și Poloniei (grupul E5). După alegerile din Ungaria, Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a făcut apel la renunțarea la veto în cadrul UE în materie de politică externă. Menținerea controlului național în ce privește politica externă, apărarea, supravegherea financiară sau legislația muncii începe să fie pusă sub semnul întrebării.

Summitul NATO de la Ankara, bătălia pentru sute de miliarde de euro

Summitul NATO din 2026 a fost o mare bătălie pentru banii Europei. Sunt doriți, pe de o parte, de Statele Unite, în virtutea costisitoarei umbrele de securitate pe care o țin încă deasupra Europei. Pe de altă parte, sunt doriți pentru crearea campionilor industriali europeni. Argumentul mobilizării fondurilor este războiul din Ucraina și riscul extinderii agresiunii ruse. Argumentul nerostit este competiția cu Statele Unite și China.

La Summitul NATO, disputa nu a fost neapărat între președintele Donald Trump și omologii europeni. A fost între Lockheed Martin și Dassault și Airbus, între RTX și MBDA, între Northrop Grumman și Rheinmetall sau BAE Systems. Companiile americane generează aproape jumătate din veniturile primelor 100 de companii de profil din lume. Industria de apărare europeana este fragmentată și cheltuielile pentru apărare în UE au fost de 2,5 ori mai mici decât în SUA în 2024, arată un raport al Parlamentului European.

Raportul Letta – Europa vrea propriul complex militar-industrial

Soluția vine dintr-un alt raport pentru relansarea UE, redactat tot în 2024, de fostul premier italian Enrico Letta. El propune o piață comună pentru industria de securitate și apărare, standardizare, consolidarea companiilor europene, finanțare comună. Fondul SAFE dezvoltă exact aceasta idee – finanțare condiționată de achiziție comună, creșterea producției europene de arme (nu doar a achizițiilor făcute de Europa).

Un nou model de a finanța războiul

Iar evoluția continuă și în plan financiar. La summitul NATO de la Ankara, un grup de state condus de fostul guvernator al Băncii Angliei, Marc Carney a propus crearea unei Bănci Mondiale pentru apărare – în fapt, o bancă cvasi-europeana. Argumentul: formulele tradiționale de finanțare nu mai sunt suficiente – nici pentru război și nici pentru descurajarea sa. Carney este acum președintele Canadei, iar la Forumul Economic Mondial de la Davos i-a citat pe Vaclav Havel și Tucidide pentru a cere o alianță a „puterilor mijlocii”. Carney a propus crearea unei Bănci pentru Apărare, Securitate și Reziliența. Ideea este susținută de Albania, Belgia, Grecia, Letonia, Luxemburg, România, Turcia și Ucraina.

Pe de altă parte, Polonia, Marea Britanie, Olanda si Finlanda susțin un așa-zis Mecanism de Apărare Multilateral. Acesta ar atrage capital privat în industria de apărare, ar ajuta la achiziții comune si ar crea stocuri comune de muniție și echipamente, în afara cadrelor naționale. Financial Times arată că ministrul britanic de Finanțe a făcut apel la unificarea celor două proiecte considerate rivale de către cotidianul financiar britanic. Rachel Reeves spune că Banca pentru Apărare și Reziliență este un cadru pentru statele care nu au o bază industrială mare, însă că Londra preferă o fuziune a celor două proiecte de finanțare. „Banca este pentru finanțare, mecanismul este pentru achiziții. Cele două ar putea fuziona”, a spus o sursă citată de FT.

Prea multe instrumente pentru aceeași problemă

Criticii contestă ideea înființării unei bănci dedicate finanțării apărării. Susțin că guvernele și-au majorat deja cheltuielile, iar Europa dispune deja de programe multinaționale de achiziții și de proiecte comune prin NATO și Uniunea Europeană, care a început, la rândul ei, să finanțeze producția de armament, scrie The Wall Street Journal. Susținătorii unei acțiuni mai rapide afirmă însă că aceste eforturi nu sunt suficiente și nu rezolvă problemele structurale. O instituție precum Banca pentru Apărare, care nu ar fi limitată de constrângerile obișnuite privind acordarea de credite, „ar fi de un real ajutor”, a declarat amiralul olandez în retragere Rob Bauer, fostul principal consilier militar al NATO. ”Orice inițiativă care rupe tiparele tradiționale de gândire va fi de ajutor”.

„Made in NATO” versus „Made in EU”: conflictul pentru contractele de înarmare

În prima zi a Summitului NATO de la Ankara, secretarul general Mark Rutte a anunțat acorduri de 54 de miliarde de dolari pentru producția de armament. O bună parte dintre acestea sunt acorduri cu producătorii americani. ”Sunt capabilități «made in NATO», a spus Mark Rutte. ”Este cooperare transatlantică în acțiune”.

Numai că asemenea contracte contravin politicii Comisiei Europene. Statele UE s-au împrumutat cu 150 de miliarde de dolari pe 30 de ani, la dobânzi mici, pentru a finanța programul SAFE. O condiție pentru contractarea acestor împrumuturi pentru înarmare este ca 65% din componentele armelor achiziționate astfel să fie ”made in EU”. Iar împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, recent deblocat de schimbările politice din Ungaria, reduce libertatea Ucrainei de a cumpăra arme produse în afara UE. O altă bătălie se duce la Bruxelles pentru următorul buget pentru șapte al UE – până în 2034. CE propune un buget de 2.000 de miliarde de euro (criticat deja de Germania pentru ca este prea mare), dintre care circa 131 de miliarde de euro ar merge către înarmare. Si accesarea acestor bani ar fi condiționată de originea europeană a armelor.

De ce Europa de Est preferă armele americane

Ambasadorul SUA la NATO încearcă să fie „polițistul bun” în această lupta pentru contractele de înarmare de sute de miliarde de dolari. El propune producția armelor americane în Europa, sub licență. Prima zi a Summitului NATO de la Ankara a fost, de fapt, un târg de armament. Pe 7 iulie au fost semnate contracte pentru asemenea arme americane produse sub licență în Europa.

Pe de o parte, banii contribuabililor europeni care iau calea Americii nu vor aduce in Europa altceva decât arme. Pe de altă parte, țările NATO aflate în apropierea Rusiei preferă să se înarmeze rapid, în loc să deruleze programe îndelungate bazate pe investiții europene. Până la urmă, avertismentul vechi de ani de zile este că Rusia va ataca în 2-3-5 a ani o țară europeană din NATO. ”De partea europeană a Atlanticului nu există suficientă capacitate pentru a face față cererii. Avem nevoie de toata capacitatea pe care o avem, cât mai repede și pe ambele maluri ale Atlanticului”, spune un oficial NATO de rang înalt, citat de Politico.

Ucraina devine următorul front al competiției industriale

Lupta pentru contractele de miliarde se observă și între aliații europeni și Ucraina. „Multe țări europene par să penduleze între dorința de a contribui la efortul de război al Ucrainei și teama de a nu crea o nouă concurență” pe piața armelor, scria Le Monde, în prima zi a summitului NATO. De aceea, aliații europeni preferă să păstreze o atitudine ambiguă față de cooperarea industrială cu Ucraina. Ucraina este un mare producător de drone, iar producția a crescut suficient cât ca guvernul de la Kiev să elimine din restricțiile pentru export. Însă Ucraina are nevoie de sisteme de navigația și soluții de inteligență artificială care pot veni doar din SUA sau Europa.

Industria ucraineană de apărare, noul competitor al Europei?

Acum, aliații europeni se codesc. Invocă riscurile de securitate ale investițiilor într-o țară aflată în război, Invocă birocrația din Ucraina și corupția. Avansul Ucrainei în industria armamentului este spectaculos și se bazează și pe experiența sovietică a țării. ”Concurența ucraineană a început să prindă formă și dă deja dureri de cap în termeni de competitivitate. Acest lucru se vede în cazul fabricilor Rheinmettal planificate pentru Ucraina, pentru asamblarea vehiculelor Lynx. De aceea, la începutul luni iunie, compania a dat câștig de cauză României, parte dintr-un contract de 5 miliarde de euro finanțat prin SAFE”, scrie Le Monde.